Istoricul impartirii Bucurestiului pe sectoare
Conform istoriei, prima forma de organizare administrativa cunoscuta de Bucuresti a fost cea a plasilor, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Mai exact, in 1898 existau cinci plasi: Targul, Podul Mogosoaiei, Gorganul, Brostenii si Targul de afara. La inceputul secolului al XIX-lea, undeva intre 1806 si 1812, ficare a primit o culoare: rosu, galben, negru, verde si albastru.
Cel mai mic dintre cele cinci era teritoriul Rosu, cel care cuprindea centrul comercial si o portiune ingusta din malul drept al Dambovitei. Acesta avea sa fie desfiintat la inceputul secolului al XX-lea, iar teritoriul sau repartizat catre celelalte patru.
Dupa Primul Razboi Mondial populatia capitalei a crescut simtitor, la fel ca suprafata capitalei si astfel se infiinta cate o primarie pentru fiecare culoare. Fiecare primarie era condusa de un primar si un consiliu comunal. Persoana care coordona activitatea celor patru culori si intraga administratie comunala era primarul general.
Cele patru culori au devenit opt raioane in urma legii administrative din 1950. Acestea erau, in ordine: Grivita Rosie, 30 Decembrie, 1 Mai, 23 August, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, V.I Lenin si 16 Februarie. Cel mai mic era raionul 23 August, iar cel mai mare, din punct de vedere al suprafetei, 30 Decembrie.
De abia in 1968 raioanele devin sectoare si primesc numere de ordine in loc de denumiri. In 1979, mai exact la 1 August, Decretul nr. 284/1979 transforma cele 8 sectoare in 6, prin comasarea sectoarelor 2 si 3 si 1 si 8.